„Un prinţ prin ţara lui”, Ion Conea, Ed. Scrisul Românesc, 1940

Citește în continuare „Un prinţ prin ţara lui”, Ion Conea, Ed. Scrisul Românesc, 1940

Reclame

„A abdicat!”, de Stelian Popescu – editorialul care l-a făcut pe Regele Mihai să plângă la începutul domniei

În momentele tensionate din septembrie 1940, Regelui Mihai I i-a fost alături colegul său Dan Cernovodeanu:

„Am primit apelul telefonic al lui Gheorghe Olteanu, valetul de cameră al Regelui Mihai, comunicându-mi dorinţa Majestăţii Sale de a veni să-l vizitez, trimiţându-mi-se o maşină a Palatului Regal pentru a sosi mai rapid lângă suveran. După un sfert de oră, mă aflam în biroul-salon al Regelui şi, intrând acolo, am găsit pe fostul meu camarad de clasă întins pe una din canapelele camerei, scuturat de spasmurile unui plâns puternic. Apropiindu-mă, îngrijorat de starea în care se afla, Regele şi-a dat seama de sosirea mea şi, fără să-mi spună vreun cuvânt, mi-a arătat cu mâna o foaie de ziar mototolită, aruncată pe parchet.”

Constatând că este vorba de ediţia specială a ziarului Universul din 6 septembrie 1940, în care directorul Stelian Popescu semnase editorialul „A abdicat!” (în care, printre altele, susţinea că Regele Carol al II-lea suferea de degenerescenţă), Cernovodeanu a „căutat în fel şi chip să atenueze afrontul ce i se făcuse”, explicându-i că sunt doar minciuni scrise de un oportunist. „N-am aflat niciodată cine a avut indelicateţea să-i arate această foaie volantă”, mărturiseşte Cernovodeanu.

În continuare redăm editorialul menţionat:

A ABDICAT!

[în Universul din 6 septembrie 1940, ediţia a 3-a specială, p. 1]

„A abdicat acela care a fost Carol II. Acela de care generaţiile viitoare îşi vor aduce aminte ca de cea mai mare pacoste căzută vreodată pe capul României. S-a sfârşit azi, 6 Sept. 1940, o parte din calvarul pe care de zece ani îl îndură neamul acesta cu resemnare şi cu bărbăţie demnă de o cauză mai bună, în speranţa că măcar o cât de mică licărire de cuminţenie se va ivi în capul degeneratului care ajunsese pe tronul patriei graţie naivităţii acelora pentru care guvernarea ţării era o glumă şi înţelepciunea trasă din faptelele şi antecedentele lui Carol Caraiman – o copilărie. Citește în continuare „A abdicat!”, de Stelian Popescu – editorialul care l-a făcut pe Regele Mihai să plângă la începutul domniei

La Şcoală cu Regele Mihai: Povestea Clasei Palatine – 2 noiembrie 2016

Film © Andra Vişan

Lansare Povestea Clasei Palatine 2 noiembrie.jpgMiercuri, 2 noiembrie 2016, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, București) a avut loc lansarea volumului „La școală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine” de Tudor Vișan-Miu, apărut la Editura Corint în colecția „Istorie cu blazon”. Alături de tânărul autor, la eveniment au luat cuvântul istoricul Georgeta Filitti, doamna Ana Barton, reprezentând președintele ICR, Radu Boroianu, istoricul Filip-Lucian Iorga, coordonatorul colectiei „Istorie cu blazon”, şi doamna Ana Antonescu, redactor-şef al Editurii Corint. Evenimentul a avut loc în prezenţa Alteţei Sale Regale Principesa Maria a României şi a domnului Lascăr Zamfirescu, Coleg Palatin al Regelui Mihai.
Citește în continuare La Şcoală cu Regele Mihai: Povestea Clasei Palatine – 2 noiembrie 2016

De ce Principelui Nicolae nu i s-a făcut o Clasă Palatină în anii ’90?

1992

Clasa Palatină a Majestăţii Sale Regelui Mihai I, care a funcţionat la Casa Nouă de la Palatul Regal între 1932-1940, s-a bazat pe cele mai excepţionale idei pedagogice şi contribuţii culturale ale Regelui Carol al II-lea, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Nicolae Saxu, Alexandru Tzigara Samurcaş, Simion Mehedinţi, Petre Andrei, Ion Conea, Pr. Acad. Nicolae Popescu, Enache Ionescu, Vasile Băncilă, Ion Zamfirescu, Perpessicius, Teofil Sidorovici şi alţii. Prin vizitele tematice făcute în ţară, numite lecţii de sinteză, Regele Mihai I a ajuns să cunoască perfect realităţile şi mentalităţile româneşti din Moldova, Basarabia, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Ardeal, Maramureş, Crişana, Banat, precum şi particularităţile comunităţii secuieşti, comunităţii germane şi comunităţii romano-catolice. Regele Mihai I a primit o pregătire militară, coordonată de generalul Traian Grigorescu (fiul generalului Eremia Grigorescu, erou al rezistenţei din Moldova, ministru de război în guvernul Constantin Coandă, mort în 1919 şi înmormântat în Mausoleul Mărăşeşti), devenind sublocotenent al Armatei Române la 25 octombrie 1936. S-a implicat în activităţile cercetăşiei şi străjeriei, fiind, precum Regele Carol al II-lea, un pasionat cercetaş şi un admirator al Lordului Baden-Powell.  Totodată, Regele Mihai I a lucrat în atelierele Ford, fiind pasionat de maşini.  Citește în continuare De ce Principelui Nicolae nu i s-a făcut o Clasă Palatină în anii ’90?

Colegul Regelui Mihai, Lascăr Zamfirescu, alături de Principesa Maria la o expoziţie dedicată Suveranului

Ne anunţă Familia Regală a României:

„Marţi, 7 iunie 2016, Foaierul Media al Teatrului Naţional din Bucureşti a găzduit, în prezenţa Alteţei Sale Regale Principesa Maria, vernisajul expoziţiei de fotografii „Regele Mihai, o copilărie fericită” realizată de Asociaţia „România Culturală”.

Expoziţia cuprinde imagini inedite din copilăria Regelui Mihai, care provin din trei colecții importante: colecția de familie a cunoscutului fotoreporter interbelic Iosif Berman, arhiva Casei Regale și Biblioteca Academiei Române.

Cu această ocazie, au luat cuvântul domnul Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, domnul Radu Boroianu, preşedintele Institutului Cultural Român, istoricul Georgeta Filitti, doamna Beatrice Todireanu, preşedintele Asociaţiei „România Culturală”, precum şi doamna Adina Ştefan, jurnalist.”

Fotografii © Casa Majestăţii Sale Regelui, Fotograf Daniel Angelescu

Angelescu2
Ion Caramitru, Lascăr Zamfirescu, A.S.R. Principesa Maria, Radu Boroianu

Foto © Casa Majestăţii Sale Regelui, Fotograf Daniel Angelescu

Angelescu5
Principesa Maria şi Lascăr Zamfirescu

Foto © Casa Majestăţii Sale Regelui, Fotograf Daniel Angelescu

Regele Mihai despre maşini şi vânătoare

tudorvisanmiu

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces:

– Dar nu stăteaţi la şcoală douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Cum vă petreceaţi timpul liber?

– Atunci când puteam, în după-amiezile libere, ieşeam să fac plimbări cu maşina. Am fost întotdeauna pasionat de automobile. Aproape că s-ar putea spune că m-am născut cu mâinile pe volan (s.m.), căci am început să conduc în 1927, la vârsta de şase ani! La început în parcul închis, apoi pe câmp, prin micile sate sau pe plajă, când eram cu mama la mare. Eram aşezat pe geunchii şoferului pentru că nu puteam ajunge la pedale, dar făceam schimbările de viteză şi mânuiam singur volanul.

Vezi articolul original 396 de cuvinte mai mult

Testamentul politic al Regelui Ferdinand

Scrovişte, iunie 1927

„Scumpul meu Preşedinte al Consiliului,
Ca creştin sunt totdeauna stăpânit de grija clipei când mă voi înfiinţa Domnului, ca român şi ca Rege, mă gândesc neîncetat la soarta Ţării, căreia am jertfit viaţa mea pe pământ.
Dragostea mea nu mă lasă să consider că datoria îmi încetează cu această viaţă şi nu pot să nu mă gândesc la ce va fi în urma ei.

Citește în continuare Testamentul politic al Regelui Ferdinand