“Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, Prof. Ion Conea: Fotografii (106 figuri)

Ion Conea, “Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, Ed. Cartea Românească, 1936:

“Fig. 1. Măria Sa cu colegii de clasă, la Mânăstirea Dealului (iunie 1934).”

(p.19) [Fig. 2. Relieful României. Se văd, în zona munţilor, depresiunile – dintre care cele mai multe adăposteau în vechime câte o ţară. Petele albe din preajma munţilor reprezintă, pe această hartă, tocmai ţările acestea. Ţara Haţegului e numerotată: 13. (d. Vintilă Mihăilescu)]

(între p. 22 şi p. 23) [Fig. 3. Ţara Haţegului. Se vede perfect să este o groapă în munţi – şi că din afară, prin trei porţi poţi pătrunde în ea; Poarta Merişorului, Poarta de Fier Transilvania şi Poarta de la Subcetate]

(p.27) [Fig. 4. Panorama Ţării Haţegului. Oraşul Haţeg şi munţii Retezatului. Sub a: Poarta de Fier transilvană. (Clişeu Ion Conea)]

(p.30) [Fig. 5. Vedere din Ţara Haţe(g)ului. În faţă: apa Râului Mare. În fund: Masivul Retezatului. (Foto: Horvat-Haţeg)].

(p.33) [Fig 6. În faţă, oraşul Haţeg, în fund, panorama Retezatului. Între, depresiunea Haţegului. (Foto: Horvat-Haţeg).]

(p.39) [Fig.7. Ţara Haţegului şi bazinul Pietroşanilor; scara 1:500.000 (d. Ovid Densuşianu].

(p. 43) [Fig. 8. Îndată după sosirea în gara Haţeg, privind surprins spre falnica panoramă a Retezatului. – Peste câteva minute va fi plecarea spre Dânsuş (Clişeu Horvat-Haţeg).

(p.45) [Fig. 9. Trenul, în gara Haţeg (Clişeu Marele Voevod)].

(p.47) [Fig. 10. Neobositul Dodge, maşina de excursii a Clasei Voevodului Mihai. Popas de o clipă, undeva în Ţara Haţegului.

(p.49) [Fig. 11. Biserica din Dânsuş.]

(p.53) [fig. 12] Cercetaşii din Haţeg întâmpină pe Marele Voevod la înapoierea dintr’o curte.

(p.54) [Fig. 13] Vedere din Haţeg.

(p.56) [Fig. 14. Biserica Sânta Maria Orlea (Clişeu Mircea Ionniţiu)]

(p.57) [Fig. 15. Turla bisericii din Sântă Măria-Orlea (Clişeu Marele Voevod)]

(p.60) [Fig. 16. A doua troiţă ridicată de Haţegani la împlinirea celor 150 de ani de la Revoluţia lui Horia (1784, n.m.V.M.T.). E la 420 m altitudine, în marginea drumului care duce, prin pădurea din Haţeg spre Calan, peste înălţimile din spatele oraşului Haţeg. Lângă ea s’a făcut lecţia despre Oraşul şi ţara Haţegului.]

(p.63) [Fig. 17. Una din cele două superbe troiţe, pe care oraşul Haţeg – din iniţiativa cohortei de cercetaşi locale – le-a rididcat la împlinirea unui secol şi jumătate de la revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan. Cea din fotografia de faţă e pe drumul care duce la Subcetate.]

(p.68) [fig. 18] Mânăstirea Prislopului. (Clişeu Marele Voevod).

(p.71) [fig. 19] Poarta de fier transilvană (în fund). Vedere luată din marginea satului Grădiştea.

(p.73) [Fig.20] Poarta de fier transilvană. Gara. (Clişeu Covaci Iv. Paul).

(p.76) [Fig.21] Părintele Pasca povestind Voevodului despre victoria de la Zăicani (1442) a lui Ion Corvin. (Clişeu M. Ionniţiu).

(p.77) [Fig.22] Părintele Pasca, vorbind Marelui Voevod despre victoria lui Ioan Corvin asupra Turcilro (1442). (Clişeu Măria Sa)

(p.79) [Fig.23] În uşa vagonului, în gara Haţeg, în cea mai bună dispoziţie.

(p.80) [Fig.24] Primire în Pietroşani

(p.80) [Fig.25] Din Pietroşani: Biserica Ortodoxă

(p.81) [Fig.26] La Pietroşani. Flori şi cuvinte de bun-sosit.

(p.82) [Fig.27] La Pietroşani…

(p.83) [Fig.28] La Pietroşani – lecţia de fizică.

(p.83) [Fig.29] La Pietroşani… „Uite, aşa se fotografiază cu aparatul Meu”.

(p.85) [Fig.30] La Pietroşani, în timpul vizitării uzinelor.

(p.86) [Fig.31] Petrila. Centrala Lonea cu vârful Roşia.

(p.87) [Fig.32] Un muncitor, primind ajutorul din mâna Voevodului.

(p.88) [Fig.33] Un copil din Pietroşani primeşte ajutorul Vlăstarului Regal.

(p.88) [Fig.34] Un muncitor român primeşte ajutorul din mâna Măriei Sale.

(p.89) [Fig.35] La Pietroşani – Marele Voevod a împărţit în ziua de 15 iunie ajutoare şomerilor şi populaţiei locale nevoiaşe suma de 500.000 lei. Fotografia ni-L arată cum, ajutat de colegul său Mircea Ionniţiu, Măria Sa împarte ajutoare lucrătorilor.

(p.91) [Fig.37] Viaduct pe traseul liniei ferate care se construieşte în defileul Jiului. (Clişeu Ionniţiu Mircea).

(p.92) [Fig.38] Lângă monumentul eroului General Dragalina, rănit de moarte în defileul Jiului, aproape de vechea frontieră, în toamna lui 1916.

(p.93) [Fig.39] Mormântul cu chipul Generalului erou, fost comandant al „diviziei de la Cerna”. Stau săpate în piatră cuvintele: „Aici am fost rănit, făcându-mi datoria pentru Neam, Ţară şi Rege”.

(p.94) [Fig.40] Schitul Lainici (în defileul Jiului, la c. 20 km nord de Bumbeştii de Jii). (Clişeu Marele Voevod).

(p.95) [Fig.41] Jiul, în defileu. Apă mică, spumegândă şi nespus de repede. Valea e largă numai cât albia râului. Iar şoseaua abia a putut fi tăiată în piatră, pe unul din maluri. (Clişeu Marele Voevod)

 

(p.97) [Fig.42] Vechea frontieră. Ruinele de piatră ale fostului pichet de graniţă, lânga apa Palatiştei. (Clişeu Marele Voevod)

(p.98) [Fig.43] Pe podul pe care se aruncă în Jiu apa Palatiştei. Se văd şi ruinele fostului pichet, pe care-l dominau pereţii cristalini şi abrupţi ai muntelui. Se vede şi aici cât de îngust e defileu. (Clişeu Marele Voevod)

(p.99) [Fig.44] În difileul Jiului, din Pietroşani spre Bumbeşti.

 

(p.103) [Fig.45] Gata de plecare în excursia de pe Băleea.

(p.107) [Fig.46] Primirea în satul Galaţi.

(p.109) [Fig.47] În satul Râu-Bărbat, în aşteptarea Voevodului. (Clişeu „Popi” /Ştefan Popescu/).

(p.113) [Fig.48] Partenie Iovănesc, prietenul Voevodului. (Clişeu Măria Sa)

(p.117) [Fig.49] Depresiunea Haţegului

(p.121) [Fig.50] Pe muntele Băleea (17 iunie 1935). Măria Sa, Şeful grupei, spune Legea cercetaşului.

(p.123) [Fig. 51] Într’o excursie, altădată, pe Bucegi, la 1700 m.

(p.125) [Fig.52] Afmiteatrul: vedere din afară. În fund: Munţii Grădiştei şi ai Clopotivei.

(p.127) [Fig.53] Vedere din avion asupra satului Grădiştea şi asupra amfiteatrului roman dezgropat.

(p.128) [Fig.54] Turnul din colţul sud-estic al zidului Cetăţii.

(p.129) [Fig.55] Aedes Augustalium: cameră cu hypocaust

(p.130) [Fig.56] Ulpia Trajana: Mausoleul familiei Aurelian.

(p.131) [Fig.57] Ulpia Trajana: cameră cu pivament.

(p.133) [Fig.58] Aedes Augustalium: Faţada (Ulpia Trajană)

(p.134) [Fig.59] Amfiteatrul: arena cu poarta nordică.

(p.135) [Fig.60] Vedere din forul Ulpiei Traiane.

(p.137) [Fig.61] Cu profesorul Daicovici, prin forul Ulpiei Traiane. (Clişeu Covaci Ivan Paul)

(p.139) [Fig.62] Sapă de zor toată lumea, la porumbii familiei Ana Lăsconi. Marele Voevod, în pcioare: puţin aplecat înainte, mâna stingă pe sapă, cămaşa albă. (Clişeu Ion Conea)(p.142) [Fig.63] Vederea generală a Uzinelor Huniedoara.

(p.143) [Fig.64] Castelul Corvineştilor de la Huniedoara.

(p.144) [Fig.65] Huniedoara. Castelul Corvineştilor.

(p.145) [Fig.66] Castelul Corvineştilor. Faţada cu intrarea. (Clişeu Marele Voevod)

(p.147) [Fig.67] Podul de fier de pe linia Huniedoara-Ghelar.

 

(p.148) [Fig.68] Vederea generală a Devei.

(p.149) [Fig.69. Ruinele Cetăţii Deva. (Clişeu Marele Voevod).

(p.150) [Fig.70] Ruinele cetăţii Deva. (Clişeu Ion Conea).

(p.151) [Fig.71] În ziua de 1 decembrie 1935 s’a dezvelit şi inaugurat în Brad bustul care înfăţişează chipul acesta, muncit de gânduri şi de suferinţă – dar înfiorat şi de o energie fără seamăn – al lui Crişan, erou şi martir al Revoluţie din 1784.

(p.151) [Fig.72] Monumentul lui Crişan, ridicat în Brad, încununat cu bustul precedent.

(p.153) [Fig.73] Mormântul lui Avram Iancu.

(p.154) [Fig.74] Gorunul lui Horia, care veghează la mormântul lui Avram Iancu, la Ţebea.

(p.155) [Fig.75] Clipe de profundă emoţie: toată lumea ascultă lecţia de istorie lângă mormântul lui Avram Iancu, în faţa bisericii din Ţebea.

(p.155) [Fig.76] Lespedea de pe mormântul lui Avram Iancu (După lecţia de istorie, înainte de plecarea spre Brad).

(p.156) [Fig.77] Troiţa din Iosăşel, sfinţită în ziua de 24 noiembrie 1935. Această troiţă şi alte nouă, ridicate în alte localităţi ale Ţării Zarandului, au fost ridicate de poporul din regiune în 1934 când s’au comemorat 150 de ani de la Revoluţia lui Horia şi 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu.

(p.157) [Fig.78] Troiţa din Vălişoara.

(p.157) [Fig.79] Troiţa din Mihăleni.

(p.158) [Fig.80] Troiţa din Crişcior, sfinţită în ziua de 30 Ianuarie 1935.

(p.162) [Fig.81] Vedere generală a Orăştiei.

(p.163) [Fig.81 bis]. De la Orăştie şi până la Sarmizegethusa cea mai mare de la Grădiştea Muncelului sunt circa 40 de km. La Costeşti – unde era grupa de cetăţi-avanposturi, păzitoare ale drumului spre cetatea cea mare din fund – e calea jumătate. Iar de la Costeşti spre apus până la grupul de la Piatra Roşie sunt cam 10 km.

(p.164) [Fig.82] Monumentul Regelui Ferdinand din piaţa Orăştiei.(p.165) [Fig.83] Zidul vechiului burg săsesc al Orăştiei.(p.166) [Fig.84] Muncelul Cetăţuia Costeştilor, purtătorul cetăţii dace cu acelaşi nume.(p.168) [Fig.85] Grupul de muncele purătoare de cetăţi dace de la Costeşti.(p.169) [Fig.86] Vedere de pe „Cetăţuia” Costeştilor spre Orăştie. Aceasta e valea pe care o închideau, la marginea munţilor, cetăţile şi cetăţuile de la Costeşti.(p.170) [Fig.87] Turn-contrafort la cetatea dacă a Costeştilor.(p.172) [Fig.88] Zidul cetăţii.(p.174) [Fig.89] Scara care suie la turnul-adăpost din extremitatea vestică a terasei, prin care se termină, în loc de vârf, muncelul Cetăţuia, care poartă cetatea.(p.176) [Fig.90] Ce a rămas dintr’unul din cele două turnuri-adăpost, care încununau Cetatea dacică de pe Cetăţuia, după arderea cetăţii. Se vede dedesubt construcţia în zid; deasupra acesteia era construcţia în cărămidă, după care, deasupra de tot era acoperişul în lemn. Când a ars cetatea (aşa ne spun istoricii vechi şi columa lui Traian totodată: că Dacii au dat foc cetăţii când au văzut că n’o mai pot apăra, când a ars cetatea aşa dar, cantitatea mare de lemn a acoperişului a alimentat focul atât de mult timp încât cărămida nearsă – cu astfel de cărămidă zideau Dacii cetăţile – a turnului a ars deabinelea, deveind roşie ca şi cărămizile noastre cele arse).(p.177) [Fig.91] Marele Voevod între copii din Costeşti. (Clişeu M. Ionniţiu)

(p.178) [Fig.92] Muntele Piatra Roşie de pe Valea Luncanilor, zece km, apus de Costeşti. Pe Piatra Roşie şi pe alţi munţi din juru-i odihnea una din grupele de fortăreţe dace ale regiunii. (Clişeu Ion Conea)

(p.179) [Fig.93] Vedere de pe muntele Gridanul, din raza Costeştilor, spre Sarmizegethusa de la Grădiştea Muncelului. În fund, pe stânga, e muntele Muncelul (1600 m), pe faţada sudică a căruia s’au descoperit ruinele. Iar în dreapta, în sud, ca o părere: Munţii Parângului. (Clişeu Ion Conea)

(p.180) [Fig.94] Vedere de pe „Cetăţuia” Costeştilor spre Sarmizegethusa cea mare, din Munţi. (Clişeu Ion Conea)

(p.181) [Fig.95] În drum de la Costeşti spre Grădiştea Munceiului.

(p.182) [Fig.96]. Drumul de la grupa de cetăţi Costeşti spre Sarmizegethusa de la Grădiştea Muncelului.

(p.183) [Fig.97] Şezătoarea cercetăşească de la Orăştie.

(p.184) [Fig.98] Marele Voevod în mijlocul cercetaşelor şi cercetaşilor, la şezătoarea din lunca Mureşului, la Orăştie.

(p.185) [Fig.99] Marele Voevod primeşte diverse daruri de la cercetaşii din Orăştie.

(p.186) [Fig.100] Între cercetaşe, la Orăştie.

(p.187) [Fig.101] În dreapta drumului – cum privim fotografia – se vede arcuindu-se vasul de pământ sub care odihneşte, nedezgropat, zidul cel mai din afară al Sarmizegethusei de la Grădiştea Muncelului.

(p.188) [Fig.102] O parte din zidul circular al sanctuarului dacic de la Grădiştea Muncelului (Sarmizegethusa lui Decebal).

(p.191) [Fig.103] Pădurea seculară de fagi care a crescut pe cetatea de la Grădiştea Muncelului.

(p.194) [Fig.104] Pădurea de fagi care acoperă cetatea îngropată, sub ea şi sub pământ, de la Grădiştea Muncelului (Sarmizegethusa lui Decebal).(p.195) [Fig.105] La Grădiştea Muncelului(p.197) [Fig.106] Plecarea spre Bucureşti (ultima zi – şi ultimile clipe – la Orăştie).