G-ral.adj. N.M. Condiescu şi profesorul de franceză N.N. Condiescu

G-ral.adj. Nicolae Matei Condiescu (n. 20 octombrie 1880, Craiova – d. 15 iunie 1939, București), însoţitorul Principelui Carol în călătoria sa în lumea largă în 1920, viitorul Secretar general al Fundațiilor Culturale Regale (1932) şi Bibliotecar al Palatului, este o altă persoană decât Prof.dr.docent Nicolae N. Condiescu (19 octombrie 1904, Bucureşti – 5 decembrie 1966, Bucureşti).

În Analele Universităţii Bucureşti, Anul XXI, 1972, Limbi romanice (Biblioteca Academiei Cota 625090), am găsit un articol intitulat Manuela Borsatti, „Opera ştiinţifică a lui Nicolae N. Condiescu”, Bucureşti, 1972. Semnalez acest studiu de interes mai ales pentru domeniul literaturii franceze (V.M.T.).

„Omagiu D-lui profesor Gh. Nedioglu”

Prof.S.D. Salu a publicat o broşură intitulată „Omagiu D-lui profesor Gh. Nedioglu, Director al Liceului „Gh. Şincai” cu ocasiunea ieşirei D-niei sale la pensie, 17 Dec. 1939″, Bucureşti, Tipografia „Cultura”, Cîmpineanu 15, 1940 (*)

Broşura este scrisă în amintirea „fostului său elev„: Dimitrie-Francis Lalu din Clasa a V-ea A (Piatra Neamţ, 24 Noembrie 1912 – d. Bucureşti, 9 Octombrie 1927), fiul autorului.

Scrisoarea începe cu scrisoare adresată profesorului de către autor: „O mare nenorocire care lovit din nou familia mea m’a împiedicat a lua parte – după cum aş fi dorit, din toată inima – la sărbătorirea ce vi s’a făcut, pe atâta de bună dreptate, cu ocaziunea eşirei Dv. la pensie„, referire la explozia de clor de la Fabrica de Celuloză de la Zărneşti din 14 decembrie 1933, unde a murit nepoata de frate a autorului (Gheorghe), Georgeta Lalu, şi soţul ei, Nic. N. Butculescu.

Scrisoarea include mai multe gânduri adresate profesorului Nedioglu despre educaţie în general şi activitatea lui ca profesor, cu dese referiri la propria dramă familială.

_________________

Notă: (*) Studiat la Biblioteca Academiei Române, Cota II 168217.

Prof. Nicolae Iorga, cuvântare către Regina Maria, 15 iulie 1930

La 15 iulie 1930, Regina Maria se pare că a participat la deschiderea cursurilor de vară de la Vălenii-de-munte, casa şi şcoala profesorului fiului său, Nicolae Iorga.

La Biblioteca Academiei Române (Cota II 126708) se găseşte cuvântarea ţinută de Profesorul Iorga cu acest prilej: Cuvântarea D-lui N. Iorga la deschiderea cursurilor de vară către M.S. Doamna Ţerii, Vălenii-de-Munte, 1930:

„Măria Ta,

Titlurile dinastice le dă Constituţia şi legile, noi, o smerită lume de iubitori ai învăţăturilor, odată ce am dat din adâncul inimii un titlu, îl păstrăm după vechea şi buna datină a ţerii, şi pentru noi oricine a intrat în neamul Domnilor stăpânitori ai acestei ţeri este şi rămâne, pentru viaţa de astăzi şi pentru istorie: Măria Ta.

Nicolae M. Condiescu (1880-1939)

Nicolae Matei Condiescu (n. 20 octombrie 1880, Craiova – d. 15 iunie 1939, București) a fost un general și scriitor român.

Activitate militară

Urmează clasele primare, 3 clase la Liceul Carol I (1891-1894) şi Şcoala Fiilor de Militari (1900) din Craiova, apoi Şcoala de Ofiţeri (1902) şi Şcoala Superioară de Război (1912-1914) din Bucureşti.

În 1914 a absolvit Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, unde a predat, până în 1916, istoria militară. În timpul campaniei militare din 1916-1917 a fost încadrat în Biroul Operaţii de la Marele Cartier General. Avansat colonel, adjutant al prinţului moştenitor, în 1920 Condiescu îl însoţeşte pe acesta într-o călătorie de şapte luni în jurul lumii.

A participat la campania din Bulgaria (1913). A condus Şcoala Ofiţerilorde rezevă din Bucureşti (1915). Avansat maior (1916), locotenent colonel (1917); pe perioada războiului (1916-1918) a fost în Marele Cartier General. În 1920 a fost nu mit colonel şi adjutant regal al prinţului Carol al II-lea însoţindu-l într-o călătorie în jurul lumii.

A fost profesor la Şcoala Superioară de Război. A demisionat din armată în 1926, dar a fost avansat general de brigadă în rezervă în 1933.

„Restauraţia” din 1930 îi aduce numeroase funcţii şi onoruri: general de brigadă, adjutant regal, bibliotecar al lui Carol al II-lea, secretar general al Uniunii Fundaţiilor Regale şi secretar general la Societatea Română de Radiodifuziune; membru din 1922, este ales, în 1935, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi, în 1938, membru onorific al Academiei Române.

A activat ca ministru al armatei între anii 1930-1931 (?).

A debutat în 1895, în Revista idealistă din Craiova. A publicat versuri şi proză între 1895-1897 şi sub pseudonimul Nicolae Corbu, în Foaia pentru toţi, Foaia populară şi Revista idealistă. După o întrerupere de 15 ani îşi reia colaborarea la diverse reviste. A făcut parte din comitetul revistelor Năzuinţa şi Gândirea.

S-a impus ca scriitor cu volumul Peste mări şi ţări. Impresiuni de călătorie (1922-1923). Membru al Societăţii Scriitorilor Români (1922); preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1935, 1938); membru al Societăţii Regale de Geografie; secretar general al Fundaţiilor Culturale Regale (1932); preşedinte al Consiliului de Administraţie al Radiodifuziunii Române (1931); preşedinte de onoare al Societăţii Scriitorilor Olteni.

A prefaţat volumul lui Ştefan Braborescu Din romanul unei vieţi, apărut la Craiova în 1900. A colaborat la revista Scrisul Românesc (Craiova),Viaţa literară, Ţara noastră, Ramuri, Cugetul Românesc, Năzuinţa, Gândirea, Rampa ş.a.

Prezent mai rar în presă – în „Revista Fundaţiilor Regale” (pe care o dirijează discret), în „Viaţa românească” şi în efemerele „Oraşul”, „Veac nou” şi „Ronsard” -, Condiescu îşi reeditează Peste mări şi ţări (1936-1937) proza scurtă sub titlul Schiţe(1936) şi primul volum din Însemnările lui Safirim (1936), sfârşitul prematur împiedicând definitivarea scrierii.

Opere

Notiţe zilnice despre evenimentele din 1910-1918. Jurnal, în manuscris, donat Bibliotecii Centrale de Stat din Bucureşti de familia Matei N. Condiescu.

Din lacrămi. Versuri 1896-1898 (Craiova, 1899);

Peste mări şi ţări. Impresiuni de călătorie în jurul pământului (2 vol., 1922-1923);

Conu Enake. Nuvele (Craiova, 1928);

Însemnările lui Safirim. Roman(1936), vol. I; „o frescă a Craiovei sfârşitului de secol XIX”

Schiţe (1936, Biblioteca pentru toţi, nr. 1450);